Excursia Nepal 2017

Ne-am intors zilele trecute dintr-o alta aventura de neuitat in Nepal, aceasta tara a zeilor la care ne intoarcem mereu de 7 ani incoace si de care nicium nu ne vom satura! Inconjurati de prieteni frumosi, o gasca minunata de oameni veseli, am petrecut ca intotdeauna in Nepal clipe de vis. 

Ilea Iamina

17 Mar 2017 - 4:09pm

Excursia Nepal 2017

iamina

Friday, March 17, 2017 - 16:09

Ne-am intors zilele trecute dintr-o alta aventura de neuitat in Nepal, aceasta tara a zeilor la care ne intoarcem mereu de 7 ani incoace si de care nicium nu ne vom satura! Inconjurati de prieteni frumosi, o gasca minunata de oameni veseli, am petrecut ca intotdeauna in Nepal clipe de vis. 

Sunt obisnuita deja cu Nepalul, aceasta tara a contradictiilor care la inceput intriga, uimeste, dezamageste, te lasa cu gura cascata si apoi vrajeste iremediabil inima vizitatorului. Imi sunt familiari oamenii, obiceiurile, traficul haotic care in mod paradoxal functioneaza dupa reguli nescrise, praful, culorile, gusturile, mirosurile...atat de contradictorii...apoi este lejereala generala, relativitatea, multumirea oamenilor, zambetele, lipsa stresului, atitudinea pozitiva. Ca in fiecare an am mers in ture cu motoarele, am urcat pe dealuri, am vizitat temple, am vaslit cu barca pe lac, am mancat bine, am sarbatorit Holi vopsindu-ne pe noi si pe altii in culorile curcubeului,  dar cel mai extraordinar lucru pentru noi aici in Nepal, zburatorii, este evident, zborul. Eu personal am zburat peste 70 de ore in mai putin de o luna...adica foarte mult. Ceea ce inseamna ca am zburat aproape in fiecare zi cateva ore bune. Cred ca nici un loc din lume in care am fost la zbor pana acum nu ofera aceasta consistenta. Fiecare zi, oricum e ea....mai cu pacla, mai innorat sau clara si senina ca sticla, cu nori mari sau mici are ceva de oferit. Ceea ce aveam noi de facut era sa optimizam ziua, chiar daca de dimineata parea fara speranta. Prima saptamana a parut fara speranta, aerul era foarte paclos, cetos si imbacsit. Nu ne vedeam varful nasului, ca sa zic asa...nu vedeam efectiv relieful. Cu toate acestea termicile functionau bine si am putut sa zburam distante de 30-40-50km in fiecare zi. Cei care deja cunosteam locul ne-am adaptat rapid. Zburam aproape cu ochii inchisi...stiam unde este urmatoarea creasta, urmatoare termica. Pentru cei care erau aici pentru prima data a fost mai greu la inceput. Incet incet conditiile s-au imbunatatit si au venit zilele promise, curate, senine cu plafoane inalte....si atunci au inceput zborurile mai, triunghiurile FAI de peste 90-100km. 4 zile consecutive am avut conditii de zbor epice. Am zburat in spate deasupra crestelor inalte si inzapezite In fiecare zi cineva zbura recordul local si seara toti asteptam nerabdatori zborurile de pe xcontest. :) Era amuzant sa vezi cum cineva posta "recordul local" pentru ca a doua zi sa fie detronat de un intarziat care inca nu isi postase zborul in seara precedenta. Trupa de romani a fost la inaltime in peisajul zborului local. In gasca, am reusit sa facem mai multe zboruri bune, dar pana la urma cel mai frumos lucru a fost faptul ca am impartasit aerul cu prieteni dragi, discutiile de dupa zbor despre aventurile zilei...cateva inchideri, niste rataciri prin vreun nor mare, momente in care am tremurat ca ne scurgem prin vreo vale indepartata...sau daca ne-am scurs intoarcerea in Pokhara a fost in mod cert o aventura, un avion care a trecut razant la 50 m, etc, multele povesti ale zborului cu parapanta. Cei vechi le stiti prea bine. :)

De multe ori realizezi segmente de zbor cu piloti anonimi. Invarti 2-4 termici cu ei pentru ca apoi sa alegi o alta linie de zbor sau sa fii separat de diferenta de performanta dintre aripi. Mi se pare un lucru extraordinar al zborului liber care afirma o camaraderie dintre piloti dar in acelasi timp faptul ca in zbor suntem mereu singuri. De multe ori te simti mai incurajat daca ai alti piloti in jur, dar daca esti singur este acelasi lucru. Rareori te poate ajuta cineva din aer in mod direct daca te pui in vreun copac de exemplu, sau arunci o rezerva. Si totusi ne simtim mult mai curajosi daca zburam cu prieteni, fie ei si anonimi. Alteori zbori singur pe vreo creasta inalta si indepartata din munti, esti departe de locul de unde ai plecat...poate pe jos ti-ar lua zile intregi sa te intorci, iar noi putem sa strabatem distantele astea intr-o zi cu o bucata de panza deasupra capului. Esti sus in nori, esti jos aproape de stanci, sau cu picioarele la nivelul copacilor...in Himalaya...esti atat de departe de tot ce insemna siguranta incat este aproape irational. Si cu toate acestea noi ne simtim in siguranta pentru ca stim ce facem, stim cum si de unde bate vantul in fiecare moment al zborului, stim cat de repede cresc norii, stim unde este urmatoarea termica, stim unde vom ateriza in caz ca va fi necesar. Acum dupa atatia ani de zbor iau totul ca pe ceva normal, la ordinea zilei. Ma trezesc, ma uit pe geam la cer, uneori verific prognoza, stiu tot timpul de unde bate vantul, mersul norilor, de ce s-a intensificat vantul, ma uit din nou la nori si ma intreb daca termica lucreaza..fie ca ma plimb prin oras sau sunt la ski observ in continuu si incerc sa inteleg ceea ce altii nu baga in seama o viata intreaga...cerul. Dar nu sunt eu singura. Toti cei care zburati faceti la fel. Mi-ar fi greu sa ma pun in mintea unui "nezburator" acum, dar imi dau seama ca din exterior tot ceea ce facem pare o nebunie. Noi suntem intr-adevar nebunii frumosi ai aerului.

Eh, boala grea si frumoasa e zborul si sa ne tie bunul Dumnezeu obiceiul multi multi ani sa zburam in siguranta si sa ne vedem in ceruri!

Iamina Ilea

Instructor parapanta

Club Sportiv Muresfly 

URMARIȚI-NE

Suntem prezenți și pe rețelele de socializare