Povestea unei zile de vara

Ziua de azi a fost o zi obisnuită de vară. Totuși târgumureșeni care aveau curozitatea să se uite cu atenție în înaltul cerului puteau să observe niște păsări mai ciudate - parapante.

Szutor Zsigmond

30 Jul 2015 - 2:09am

Povestea unei zile de vara

zsiga

Thursday, July 30, 2015 - 02:09

Ziua de azi a fost o zi obisnuită de vară. Totuși târgumureșeni care aveau curozitatea să se uite cu atenție în înaltul cerului puteau să observe niște păsări mai ciudate - parapante. Parapantiștii Clubului Sportiv MuresFly au profitat de ascendentele termice care se formează in zilele de vară însorite și au reușit sa încânte privirea unui oras întreg cu zborul lor grațios asemănător păsărilor. Parapanta nu are motor dar cu toate astea un pilot bun într-o zi cu termică poate să urce mii de metrii folosinduse de curenți de aer cald la fel ca și colegii lor înaripați cu care împart de multe ori aceleași ascendențe.

Pentru mine a fost o zi specială deoarece era ziua mea liberă și deja de la începutul săptămânii urmăream prognoza meteo în speranța unui zbor de distanță cu care să consolidez poziția de lider al clubului nostru din cadrul concursului Xcontest http://www.xcontest.org/romania/ranking-pg-clubs/

Prognoza cu vant din sud și temperaturi de 35 grade mă fac să optez pentru un zbor la Aerodromul Târgu Mureș cu decolare la mosor. De foarte mult timp planific un zbor de distanță pe direcția Bistrița și cu prognoza aceasta deja îmi și vedeam visul realizat. Dar visele tocmai de asta sunt frumoase deoarece sunt greu de realizat și imediat după luarea hotărârii de a zbura la aerodrom apar primele probleme. Cei de la turnul de control mă informează că armata are exerciții și spațiu aerian în direcția Bistrița este restricționat. Un pic dezamagit dar totuși cu sparanța unui zbor într-o altă direcție îmi pregătesc echipamentul de zbor. Variometru, GPS, telefon, baterie externă, stație radio toate încărcate, mănuși, geacă de windstoper,și cagulă pentru frigul de la înălțime. Aripa, seleta și casca deja pregătite mai verific odată rezerva și sunt gata de drum. Pe când să ma pornesc mă sună cineva pentru un tandem. Cu un nod în gât spun că nu am timp dar când aflu că e din Miercurea Ciuc și nu stă în Mureș numai câteva zile accept să zbor cu el la amiază înainte să se întărească condiția. În mare fugă la 12 fără un sfert îl iau din fața Casei Tineretului și la 12 fix suntem la aerodrom. Restul colegilor sunt deja prezenți și după ce umflăm roata de la Atv ieșim pe pista folosită de planoare. Ziua arată destul de slab. Lipsesc norii de termică cerul fiind acoperit de un stat subțire de pâclă care oprește activitatea termică. Mai trag un pic de timp stînd la povești cu pasagerul meu la tandem. Povestesc despre termică, zboruri de distanță. Mă ascultă dar nu pare foarte entuziasmat. Mai degrabă curiozitate văd pe el. Îmi spune cș nu a zburat niciodată nici măcar cu avionul. Într-un final cablul de la mosor e întins și după câțiva pași suntem în aer. Începem să urcăm tractat de mosor. Ne aranjăm și la erticala mosorului declanșăm cablul și zburăm liberi. Nu avem înălțime prea grozavă dar o ascendență slabă ne ține pe un 0. Centrez termica și mă las dus cu vântul. Urcăm vreo 50 de metrii și ajungem la verticala punctului de decolare. Dintr-o dată ascendența dispare și începem să coborâm destul de repede. Mă îndrept la verticala hangarului și dintr-o dată intru într-o ascendență destul de constantă. Urcăm pînă la 850 de metrii. Peisajul este superb tot orașul se află sub noi. Suntem pe blocurile de pe Libertății. Pasagerul meu dintr-o dată este super entuzasmat. Este întradevăr incredibil cum poți să prinzi înălțime fără să ai motor și să consumi combustibil. Între timp explic că zborul în ascendență este un zbor de performanță și de comun acord hotărâm să mergem mai drept. Cu toate că nu mai spiralez mă mai urcă termica vreo 100 de metrii și cu tragere de inimă las în urmă. Avem înălțime bună și intru cu tandemul în spirală. Aripa se accelerează asupra noastră încep să acționeze Gurile. Senzația e incredibilă. La 100 de metrii ieșim din manevră și ne îndreptăm spre aterizare. Ne punem jos frumos și elegant iar aripa cade cu un foșnet în laterala noastră. Mă uit la pasagerul meu și îmi primesc recompensa. Văd că am făcut un om fericit. Imediat începe să mă întrebe de cursuri de parapantă, echipament și îmi spune că după ce își dă examenul de rezidențiat ân medicină vine la școala de parapantă. Îmi iau revedere de la el și sar pe Atv să mș duc după cablu. 
Ajut colegii sș decoleze și mă uit la ei cum prind termică unul după altul. În sfârșit îmi vine rândul și sunt din nou în aer. Din păcate nu sunt suficient de atent și scap termica. În scurt timp aterizez și fără să mă dezbrac mă pun pe Atv șă îmi aduc in nou cablu. Următoarea tură e și mai rău. Nu prind nimic și în cinci munute sunt din nou aterizat. Mă gândesc cu părere de rău la termica aia mare și faină în care am urcat cu tandemul. Îmi sună telefonul. Răspund nu cumva să fie turnul de control. Este un inspector de la Romatsa care începe să îmi explice cum ar trebui să zburăm cu parapanta. Îmi dau seama rapid că ceea ce zice în realitate nu poate să funcționeze În viața lui nu a zburat cu parapanta normal că nu are cum să știe. Din păcate nici nu mă ascultă dar măcar după jumătate de oră ma lasă în pace. Deja este foarte tîrziu aproape de ora cinci. Stiu că e ultima mea șansă Ajung sus cu înălțime destul de bună. Dar ascendență 0. Mă duc drept pe clădirile de pe str Gheorghe Doja. Deasupra betoanelor mă lovește o termică mare și largă. Îmi dau seama că pot să urc cu ea și îmi trag sufletul ușurat. Urc constant cu 2 metrii pe secundă. Cam cum urcă un avion obișnuit. Dar eu o fac fără motor, fără să consum combustibil, în deplină liniște. Vîntul încet mă duce către oraș. Sunt deasupra cartierului Ady. Încet termica slăbește și dispare. Sunt la 1200 metrii. Mă indrept hotărît către platoul Cornești acolo unde este în general termica cea mai bună. Deasupra la hotelul Grand încep să urc iarăși. Am 1800 metrii înălțime. Iau legătura cu turnul de control și  fac un raport de poziție. Radioul sună întruna. Sunt destul de multe avioane mici în zonă. Aerul fiind calm un timp sunt atent cum coordonează controlorul traficul. La un moment dat văd că sunt deasupra la complexul de grement Weekend. Arată foarte fain și decid să fac cîteva poze de sus la oraș. După ce termin cu pozele mai trag o plimbare deasupra la centru și mă hotăresc să aterizez pe malul Mureșului în capătul de nord al orașului aproape de locul unde stau. Locul ales este chiar lîngă weekend. De sus observ că la weekend nu este foarte multă lume fiind deja destul de târziu după ora 7 seara și îmi schimb planul aterizînd la strand. Locul este de strâmt dar aerul este calm și mă strecor pe lîngă un salcâm. Pământul vine ușor către mine și în doi pași sunt aterizat spre marea bucurie al celor aflați în ziua aceea la weekend. În scurt timp sunt înconjurat de o gașcă mare de copii și doi polițiști care se uită îngrijorați la mine. După ce îi liniștesc că totul este în regulă ma apuc să strâng echipamentul. În zece minute sunt împachetat și deja mă sună colegii că mă așteptă la poartă sa mergem la un suc. Fericit mă îndrept către ieșire dar nu înainte șă îmi fac un selfie cu telefonul. Cu toate că zborul din ziua de azi este unul cât se poate de obișnuit pentru noi, zilele din astea fiind nenumărate, la sfărșit sunt pur și simplu fericit. Un foarte bun prieten coleg zicea că zborul se măsoară în zâmbete și nu în kilometrii. Chiar dacă nu am reușit un zbor de peste 100 de km așa cum au fost zborurile de mai înainte, am ținut să povestesc această zi deoarece aceste zboruri dau farmec parapantei.

Un link cu detaliile zborului se poate vedea pe http://www.xcontest.org/romania/zboruri/detalii:Zsiga/29.7.2015/13:55

Mai multe poze puteți vedea pe siteul de socializare al asociației 
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1142459322437091.1073741863.528379713845058&type=3

URMARIȚI-NE

Suntem prezenți și pe rețelele de socializare