Australia 2016
Am avut imensa şansă de a fi invitată la zbor în Australia, de unde m-am întors de câteva zile şi m-am gândit să împărtăşesc câteva impresii, informaţii despre acest loc în speranţa că şi alţi piloţi vor beneficia de pe urma lor.
Am avut imensa şansă de a fi invitată la zbor în Australia, de unde m-am întors de câteva zile şi m-am gândit să împărtăşesc câteva impresii, informaţii despre acest loc în speranţa că şi alţi piloţi vor beneficia de pe urma lor. A fost încă o fărâmă din eternul şi frumosul meu vis de a zbura cu parapanta, de a sări, schia, vâsli, înota, alerga...în lumea întreagă sau cât mai mult din ea.
Noul loc de zbor care a fost descoperit recent, doar anii trecuţi, despre care se spune că este marea revelaţie a vânătorilor de recorduri, se găseşte în vecinătatea unui mic oraşel din New South Wales, partea de sud est a Australiei, Deniliquin...situat cum s-ar zice la noi, în mijlocul nicăieriului. Precum ştiţi probabil, anul trecut în decembrie câţiva piloti de la Ozone au mers în recunoaştere şi au zburat recorduri mondiale....potenţialul locului este oficial recunoscut acum şi foarte multe interese parapantistice şi-au aţintit privirea aici pentru anii următori. Acest mare "Nicăieri" imens, deşertic şi foarte plat este cel care facilitează zborurile care se pot face aici, el reprezentând de fapt un potenţial încă neexploatat (nu pentru mult timp) pentru zborul de distanţă cu parapanta, acestea aflându-se doar la începuturi aici. Zborul este însă destul de complicat, necesită pregătire şi premeditare minuţioasă, necesitatea de a face parte dintr-un grup de piloţi care să te accepte sau să vii de acasă cu grupul tău cum intenţionează mulţi. Decolarea se face prin tractare cu mosorul iar zborul de distanţă fără maşină de recuperare şi şofer angajat în acest scop este nerecomandat. În general piloţii se grupează pe echipe şi fiecare echipă are un mosor şi o maşină cu şofer. Nu se fac zboruri comerciale din Deni (adică pentru piloţi străini) decât prin Brian Webb (informatii pe internet). Mai este un loc de mosor bine pus la punct în apropiere şi cred că acceptă piloţi comercial. Nu am fost acolo pentru că vremea nu ne-a permis...decât în Dubbo la grădina zoo. :) Detalii pe http://www.flydubbo.com/ În rest toţi cei care zboară, vin cu mosorul lor şi sunt maxim 5-6 piloţi cuplaţi pe un mosor şi la tras cu mosorul şi recuperare fac cu schimbul sau plătesc oameni. Faptul că în decursul ultimilor ani au avut acces la aceste mosoare si piloţi străini a fost din bunăvoinţa piloţilor locali care sunt acolo să zboare pentru ei, şi un intrus care nu ştie nici să tragă la mosor nici nu vrea să facă recuperare e ca o gură în plus de hrănit. Am fost totuşi surprinsă cât de amabili au fost oamenii aceştia. Ruta de zbor trebuie să fie aceeaşi pentru tot grupul. O mică deviaţie de la linia prestabilită poate pune atât şoferul cât şi întrega echipă în dificultate pentru că recuperarea va dura foarte mult....În funcţie de prognoză şi de direcţia vântului se va stabili linia de zbor, evident cu vânt de spate, încercând să se urmeze cât de cât liniile şoselelor sau drumurilor de pământ. Aterizarea într-o zonă departe de un drum accesibil cu maşina nu este ok. Eşti practic în deşert, e cald, dezhidratarea vine repede oricât de multă apă cari cu tine...până la urmă cât poţi să duci în seletă?, umbră nu este...sau dacă găseşti e indicat să aştepţi noaptea să te deplasezi, şerpi sunt mulţi şi veninoşi...dacă trebuie să traversezi iarbă e şi mai rău....un număr de considerente. Condiţiile sunt tari, la sol e nasol atât la decolare, cât şi în timpul zborului dacă ajungi jos, dar odată ce te-ai pus în aer la o înălţime rezonabilă, într-o zi cu termici frumoase nici nu ştii că urci cu 7-8 constant decât dacă te uiţi la vario. Caracteristic sunt demonii de praf. În apropierea solului la decolare, aterizare sunt periculoşi. De la înălţime se pot observa mereu dar dacă eşti sus nu contează. Zilele foarte bune sunt puţine la număr şi trebuie să concure mulţi factori, instabilitate nu prea mare, viteza vântului, ştiţi voi... Localnicii spun că sezonul acesta a fost extraordinar de prost pentru zbor faţă de anii trecuţi şi scorurile de pe XContest pentru ianuarie-februarie dovedesc acelaşi lucru. Secretul unui zbor mare şi aici ca peste tot este startul timpuriu, lucru care, spre deosebire de munţii înalţi unde termica e garantată, poate fi o capcană. Începutul zilei este în general cu plafon jos, uneori inversiune, termici mai slabe şi provocarea mare este de a supravieţui până la mijlocul zilei când condiţia devine consistentă...când totuşi tu poţi fi deja la peste100km de start...parcurgând distanţa asta scărpinând boscheţii cum s-ar zice, niciodată mai sus de 800m faţă de sol. O decolare mai târzie, când condiţia este deja bună va fi cheia pentru un zbor bun dar nu maxim...pe de altă parte o decolare mai târzie de multe ori nu mai e posibilă din cauza accelerării vântului. Decizia privind momentul plecării la distanţă este cu 2 tăişuri şi cred că orice pilot bun în zonă montană înaltă se va arde cel puţin la început când vine vorba de zborul pe câmpie. Pentru mine primele 3 zboruri ai fost de neînţeles. Nicicum nu reuşeam să trec de primii 20 km, deşi erau piloţi care exploatau ziua până la apus....fără zile de record însă. În cele din urmă am decis pentru o decolare mai târzie, la 11:45 şi am zburat 174 km în aproape 7 ore jumate...deci foarte foarte încet. Piloţii australieni nu au zburat considerând ziua prea slabă...respectiv inversiune în prima parte a zilei şi vânt slab. Practic am fost doar eu în aer şi un pilot italian pe care îl ştiam din Kenya, dar care era în vacanţă cu familia şi asta era singura lui zi de zbor. El a reuşit să facă o termică în plus şi să zboare 200....zic de o termică în plus pentru că spre seară am urcat la peste 3500m ceea ce îţi dă un bun glide final. Prima parte a zilei a fost cu straturi de inversiune, chinuială multă sa treci de ele şi destul de turbulent...la ora 14:00 vroiam să aterizez...eram abea la km 50, simţeam că merg mult prea încet şi îmi pierdusem răbdarea. Realizasem că din ăsta nu o să iasă zborul pe care îl doream, damblaua de a face air time şi a a vedea planeta de sus mi-o făcusem. Dădusem pe staţie şoferului să fie atent la Spot că aterizez. Totuşi când mai aveam 100 de metri şi am văzut cît era de horror jos m-am răzgândit repede. Am făcut termica şi mi-am şoptit în barbă că nu aveam ce să caut jos înainte de ora 6. După ora 15:00 însă condiţia s-a făcut frumoasă în aer şi restul orelor a fost o plăcere să zbor....dar în acelaşi ritm teribil de lent. Termica de la ora 7 seara a fost epică... ca untul, cea mai înaltă din zi şi glide-ul final glorios...un deveu de la 3500 până la 100m fără nici o turbulenţă. Aterizarea lină, perfect în iarbă pe marginea drumului unde recuperarea a sosit în 5 minute. Lux. :) În ziua aceea nu aveam şofer oficial iar recuperarea a fost făcută de un bun prieten de-al meu, pilot australian, care nu a zburat din considerentul menţionat...ziua era slabă. Fiind doar la începutul excursiei, nu am bănuit nici în cele mai proaste momente ale mele că acesta avea să fie cel mai bun zbor al meu în Australia, că nu vom avea nici o zi de zbor mare în următoarea lună...lucru rar pe acolo. :) Dacă ştiam poate mă bucuram mai mult. Aşa, considerasem că am spart gheaţa pentru zilele epice ce au să vină. Poate anul viitor. :) http://www.xcontest.org/world/en/flights/detail:iaminailea/10.1.2016/01:06
Majoritatea piloţilor care merg la zbor în Australia se duc în Bright şi Manilla, acestea sunt cele mai cunoscute locuri de zbor şi arenele multor competiţii. Câteva cuvinte pentru cei interesaţi. Bright este locul lor de zbor în munţi (au mai multe evident, aceasta e cea mai populară decolare), decolarea se găseşte pe Mt. Mystic. Este cea mai profi, întreţinută şi faină decolare pe care am vazut-o vreodată (În afară de Ernei bineînţeles :))...covor verde imens, înclinarea pantei ideală, etc...tot ce vrei. Munţii nu sunt înalţi, dar locul e frumos, pitoresc, văile seamănă cu cele din Alpi. Îl recomand celor care merg la zbor acolo. Păduri sunt multe, înalte, dese, de eucalipt...foarte frumoase, albastre şi îmbătător mirositoare, aterizări destul de puţine dar pentru cine a zburat la Bâlea nu ar fi o problemă de panică. Locul se pretează foarte bine pentru taskuri în competiţii şi zboruri mai mici, triunghiuri de 100+km în cel mai bune caz, dar vremea nu este consistentă. Ca la noi la munte. Se poate zbura local sau DV aproape în fiecare zi dar de zbor mare sunt zile destul de puţine. Cazare este la camping la preţ ok pentru Australia.
Manilla e locul lor de zbor de la deal. :) Cine zboară în Ardeal, acolo se va simţi ca acasă. Dealurile sunt un pic mai înalte dar nu se poate vorbi de relief montan. Hai să zicem un fel de Clopotiva fără munţi înalţi în spate. În general zborurile urmează liniile dealurilor, relieful, dar şi văile funcţionează foarte bine. Decolarea e pe un deal cam 300m diferenţă de nivel, Mt. Borah se numeşte şi sunt decolări cam pe toate direcţiile. Însă zborurile cele mai bune se fac cu direcţia Sud, Sud-Est şi Est. Vestul şi Nordul te bagă în munţi, păduri sau CTR-uri. Noi bineînţeles am avut parte timp de o săptămână de vest şi nord. De ce? Pentru că legile lui Murphy nu dorm niciodată. Dar ca o caracteristică generală pe vest şi nord nu se prea zboară pentru că e semn de linie de front în apropiere şi e vreme urâtă, precipitaţii, vânt tare, supradezvoltări, tot tacâmul. Cam de asta am avut noi parte prima săptămână. Condiţiile pe care le-am prins anul acesta au fost deosebite de alţi ani din cauza ploilor multe care au căzut în lunile precedente. Vegetaţia care în general are culoare galbenă-maro, a fost verde şi acest lucru a schimbat total condiţiile de zbor....adică a fost mai slabă decât in mod obişnuit, nu am vazut demoni de praf foarte mulţi care sunt atât de tipici şi aici ca în Deni. Zborurile mari se fac pe vânt tare...dar din câte am observat zilele cu vânt slab sunt puţine. Este o fereastră în care se poate decola după care în general rafalele se întăresc şi decolarea de pe deal devine problematică. Decolarile sunt toate pe vârf, în zona de compresie din păcate şi chiar dacă vântul nu e extrem, de multe ori nu poţi să pleci după o anumită oră. Dealul e proprietate particulară, detalii pe net pe flymanilla.com, şi tot ce mişcă în materie de zbor acolo, trece prin mâinile proprietarului...şi prin buzunarul lui. :) E afacerea omului, asta e.
Zborul în Australia este foarte reglementat, se plătesc o serie de taxe: licenţă pentru pilot străin pe 2 luni cam 60 euro, taxe locale de decolare variabil şi taxe pentru acte necesare de gen licenţă radio şi licenţă de oxygen. In mod normal în Australia nu ai voie să zbori fără staţie de aviaţie, respectiv licenţă radio decât dacă ocoleşti şi CTR-urile mici...fiecare sat mic are CTR aşa că e moartea căprioarei să te şi gândeşti că ocoleşti. Chiar dacă în mod normal tu oricum nu ai staţie de aviaţie (cine e nebun să zboare cu 2 staţii? Întrebare retorică...piloţii de la MuresFly care decolează din CTR-ul Mureş....) trebuie să figurezi la ei în tabele că ai licenţă. Nu ai voie să urci peste 3000m fără oxigen pentru care ai nevoie de licenţă din nou (trebuie să figurezi în tabelul lor cu un număr)...dar zilele când se poate urca aşa sus sunt puţine şi majoritatea piloţilor străini nu au. Dacă nu vrei să postezi zborurile on line, nimic din astea nu are importanţă. În schimb daca da, şi nu ai actele în regulă, zborul îşi va fi luat jos de un tip din Australia care cu asta se ocupa. Ca şi costuri per ansamblu: cazare, deplasări, mâncare, orice, Australia e uşor mai scumpă decât Europa de Vest.
Pe lângă zbor e clar că nu ai cum să te plictiseşti. Peste tot sunt parcuri naţionale, rezervaţii, râuri în care să faci baie, cascade, etc iar linia de coastă e absolut fabuloasă. Fie că eşti în nord, sud, pe coastă sau în deşert, dacă cauţi pe hărţi vei găsi un mic paradis pierdut pe care nu l-ai fi bănuit în apropiere. Paraşutism se face la nivel de top top iar dropzonurile, mai ales cele de pe coastă au cele mai grozave amplasări. Ce poate fi mai fain decât să sari deasupra norilor, râurilor şi pădurilor tropicale sub tine şi să faci tracking spre mare? Rareori am simtit ceva mai frumos.
Vă doresc zboruri frumoase!
Iamina Ilea
Instructor Parapantă MuresFly
